Nimeni nu știe de unde vine matematica. În ce mod miraculos ajunge să ne posede la cel mai înalt nivel gândurile, în componentele lor raționale. Cum reușește ea să intermedieze dialogul cu fenomenele pe care le considerăm naturale, cărora putem acum să le punem întrebări iar ele să ne răspundă, dacă întrebările s-au dovedit suficient de inteligente.
Modelarea matematică a sistemelor fizice constituie originea abordării tuturor celorlalte tehnici de modelare. Matematica, ca meta-limbaj, unifică tendințele de exersare a descrierilor de modelare, furnizând un suport riguros, axiomatic și complet, cel puțin în măsura în care se dovedește a fi singura modalitate de emulare a oricărui fenomen fizic cunoscut.
Putem înțelege natura doar în măsura în care ne creăm modele rezonabil de precise pentru a surprinde detaliile care ne interesează. Iar unealta cu care facem acest lucru este matematica.
Putem anticipa acte ce se vor desfășura în viitor doar, și numai, prin puterea matematicii. Nici un alt tip de abordare nu va reuși să realizeze ceva similar.
De unde vine toată această putere? Ce este de fapt matematica? A fost ea descoperită sau inventată? Cum de se pretează atât de bine în descrierea naturii?
Întrebările pot continua în mod nedefinit. Însă nu răspunsurile la ele sunt cu adevărat importante, ci celelalte întrebări. Cele care nu au fost încă puse.